cmp_0540

Nicoleta Boaba

Inainte de a va spune despre Nicoleta sau cum este cunoscuta pe facebook Nico Leta.

Pe Nico am cunoscut-o in Bals, la un Botez, unde ea era solista de muzica populara. Prima data cand am auzit-o cum canta eram afara la tigare si am auzit o melodie cantata de ea, pot sa jur ca mi s-a facut pielea de gaina instant si nu era de la frig, era in plina vara.

In timp ce stateam la masa cu colegul, am luat aparatul lui si tot incercam sa ii fac poze fara sa ma vada, dar sa reusesc oarecum sa ma “bag” cu ea in seama, pentru ca as fii vrut sa reusesc sa ii propun o sedinta foto. Dupa cateva poze, am mers la masa ei si i-am aratat pozele, urmand sa imi dea facebook-ul ei pentru a ii trimite pozele, doar nu le tineam pentru mine.

Dupa ceva timp, i-am trimis pozele de la evenimentul respectiv si acela a fost momentul in care sa incerc sa obtin sedinta foto, asa ca nu a mai ramas nimic de facut decat, sa ii propun, desi mi-se parea putin figuranta si mai era si maritata, ma asteptam sa ma refuze, dar nu a fost asa din potriva mi-a demonstrat contrariul si a acceptat.

Pentru ca am vrut sa iasa cat se poate de bine, am asteptat momentul potrivit pentru a si pune in practica sedinta foto, asa ca am vorbit la o cafenea din cartierul meu, destul de dragut, cochet sa ma lase sa fac si eu o sedinta foto, cu o fata foarte inalta, dar si talentata. Pozele cu sedinta foto le puteti gasi aici.

Acum ca tot am deslusit cum si de unde ne cunoastem, acum va las si pe voi sa o cunoasteti.

Biografie

  Numele meu este Boaba Nicoleta, nascuta pe data de 3 ianuarie 1991 in orasul Craiova, jud. Dolj, sunt solista de muzica populara.

 Pentru inceput tin sa va relatez si acest amanunt care este posibil sa nu va ajute cu nimic: mama mea a fost solista de muzica populara si din pacate s-a stins din viata cand eu aveam 6 ani.

De la varsta de 6 ani am stat la bunicii paterni, in satul Dutulesti, comuna Simnicul de Sus pana la varsta de 7 ani, cand tata s-a recasatorit, si prin urmare m-am intors in oras, pentru a incepe scoala.

Mi-am descoperit vocatia inca de cand eram un copil de cativa ani, iar la varsta de 6 ani simulam concerte prin casa si prin curtea bunicilor. Imi doream nespus sa devin cantareata, insa nu eram capabila sa realizez ce gen imi place sau mi se potriveste, dar de un singur lucru eram convinsa: Ca nu imi place muzica populara!

Am sa trec peste micile detalii lipsite de importanta, care au avut loc in decursul urmatorilor 12 ani, si am sa va marturisesc ca in liceu fiind, in clasa a 11-a, una din colegele mele mi-a propus sa colaborez cu cu un studio de imprimari audio, deoarece ma poate ajuta ea.

 Timida si emotiva fiind, initial am refuzat, dar in urma insistentelor colegelor mele de clasa, am cedat si am zis ca merg mai departe fie ce-o fi. Ei bine, am ajuns la acel studio, am pus la punct detaliile, am semnat un contract, si in urmatoarele zile am inceput sa imprim prima piesa. Va intrebati ce gen am abordat? Ei bine, manele!

In Decembrie 2008 am filmat videoclipul colindului “ Poveste de Craciun” interpretat de Ana Maria Stirboiu, Florin Minune, Alex,  Marian si  de mine, bineinteles.

Am imprimat 3-4 piese, una din ele aflandu-se pe un album lansat in anul 2009, cu numele “Fara concurenta”, iar piesa se numea “De-ar plange si inima ta”.

Mai tarziu, in clasa a 12a fiind, un professor de sport, Alexandru Teutan, m-a indemnat sa fac scoala populara de arta. Auzind indemnul sau, nu stiam ce motive sa invoc pentru a refuza propunerea, deoarece eram constienta ca voi studia muzica populara, lucru de care nici nu voiam sa aud.

La cateva luni dupa terminarea liceului, mai exact in octombrie m-am angajat ca ospatarita pentru cateva luni, si am realizat ca nu este o meserie potrivita pentru mine.

Din acest moment am incercat sa ma atasez de personae cu o cariera in muzica, sau poate este mult spus “cariera”, pentru a ma invata sip e mine, pentru a ma ajuta pe acest plan.

Prima persoana la care am apelat a fost varul meu care are o experienta de mai bine de 20 de ani in meserie, si care mi-a promis ca ma va lua cu el la evenimente si ma va ajuta, iar pentru a fi mai convingator mi-a luat si numarul de telefon.

 Am incercat luni intregi sa dau de el, dar el evita sa imi raspunda sau sa poarte o conversatie cu mine. Apoi, am apelat la o consacrata solista,(din nefericire nu se mai afla printre noi), care fusese foarte buna prietena cu mama, si care chiar ea insasi mi-a sugerat sa apelez la ea daca vreau sa ma apuc de muzica.

Asta am si facut! Dupa cateva luni bune, am apelat-o, si istorioara s-a repetat: evita contactul cu mine. A urmat o a3a sansa: o prietena mi-a recomandat o doamna de vreo 40 si ceva de ani, cantareata si ea, la care a urmat sa ma duc de 3 ori pe saptamana pentru a studia, si ii plateam fiecare sedinta,  in speranta ca voi invata si eu.

Dupa ce am platit un morman de bani, am realizat ca nu m-a ajutat cu nimic si ca nu primesc ajutor de la nimeni. Drept urmare, am asteptat sa vina vara, si m-am dus sa depun dosarul la Scoala Populara de Arte si Meserii “ Cornetti”.

Dupa 2-3 luni de la depunerea dosarului, m-am dus sa sustin proba de admitere, impreuna cu mama mea.

 Dupa infinitele emotii care le-am avut in acea zi interminabila pentru mine, am iesit din sala in care sustinusem proba, eliberata de tot stresul care se acumulase, spunandu-i mamei mele, in culmea fericirii: “ Am luat!”.

In cateva saptamani am inceput scoala si o frecventam mai des decat trebuia, eu avand o singura ora pe saptamana ( sper sa nu gresesc). Eram zilnic prezenta la scoala, cate 4-5 ore, cu caietul de cantece.

Cand am ajuns la performanta de a avea un program integral de piese, profesorul meu de canto, Bumbu Claudian, a inceput sa ma ia pe la mici petreceri, chiar si la un botez, unde m-a remunerat mult peste asteptarile mele.

Vazand asa, un alt profesor al scolii de arta, Marian Costel Popa a luat numarul meu de telefon, si a procedat la fel ca profesorul meu: m-a luat la diverse evenimente, desi el avea solista lui in trupa.

Aceste lucruri m-au ajutat, pentru ca circuland in astfel ce cercuri, m-au cunoscut si alti muzicanti care  au urmat sa ma apeleze.

Timpul a trecut, au trecut cei trei ani de scoala, care pe mine m-au ajutat enorm, dar consider ca m-au ajutat ca mi-am dat la randul meu interesul si mi-am dorit din suflet sa ajung macar unde sunt acum.

In 2014 am fost solista restaurantului Carul cu Flori, din 2015 am devenit solista stabila a trupei PNB ( Paul Negoita Band) pana in prezent.

 In urma acestei colaborari cu PNB, m-am schimbat din multe puncte de vedere, mi-am schimbat opinii, vad muzica altfel. Acum stiu care trebuie sa fie adevarata valoare a unui solist! Multumesc PNB!

In acest an, in 2016, am urmat simultat 2 cursuri, Make-up si Unghii gel(hobby-uri). Da, stiu, as vrea sa le pot face pe toate si sper sa reusesc, sper sa ma perfectionez.

Vreau doar ca oamenii sa aiba incredere in mine.

Stiu, si va cer mii de scuze ca am omis atatea amanunte, dar nu le puteam relata pe toate aici, riscam sa plictisesc cititorul.

Va multumesc ca v-ati irosit timpul pentru a afla o parte din viata mea. Sper sa pot face mai mult decat am facut pana acum!

 

Advertisements